„Înapoi în Ghana” este un roman profund despre familie, identitate și iertare, care urmărește destrămarea și reconstrucția unei familii africane marcate de migrație, abandon și pierdere. La moartea neașteptată a lui Kweku Sai, tatăl – un chirurg strălucit care a părăsit familia cu ani în urmă – cei patru copii ai săi se reunesc în Accra, fiecare purtând cu sine propriile traume și secrete dureroase.

Taiye Selasi construiește o poveste densă și emoțională, în care trecutul și prezentul se împletesc prin capitole alternante. Pe măsură ce firul narativ se desfășoară, cititorul descoperă fragmentele unei istorii de familie marcate de decizii greșite, absență și neînțelegeri adânci. Personajele sunt profund umane, cu identități fragmentate între Africa, America și Europa – o generație de „afropolitani” care trăiesc la granița dintre culturi, fără un „acasă” clar definit.

Olu, fiul cel mare, este un medic sobru și distant; gemenii Taiwo și Kehinde sunt legați printr-o copilărie traumatică și o tăcere grea; Sadie, mezina, caută încă un loc în care să se simtă văzută. Fiecare personaj luptă cu sentimentul de abandon, cu lipsa unui reper stabil și cu o identitate neclară, modelată de exil, așteptări și vinovății nerostite.

Stilul lui Selasi este liric, dens și introspectiv – uneori poate părea solicitant, mai ales la început, dar odată ce cititorul se lasă prins de ritmul interior al prozei, recompensele sunt pe măsură. Naratorul pătrunde adânc în gândurile personajelor, alternând perspectivele și oferind o imagine amplă și nuanțată a unei familii destrămate, dar nu iremediabil pierdute.

Titlul face referire la o perioadă istorică reală – expulzarea ghanezilor din Nigeria în anii ’80 – dar aici are mai mult o funcție simbolică: întoarcerea în Ghana devine ocazia unei confruntări cu trecutul, a unei posibile reconcilieri, chiar dacă nu toate răspunsurile sunt limpezi sau definitive.

Romanul nu oferă soluții facile. Nu există o împăcare spectaculoasă, ci mai degrabă un proces lent, fragil, prin care personajele învață să-și accepte greșelile, să se asculte și, poate, să-și acorde o nouă șansă. Este un roman despre pierdere, dar și despre speranță, despre cum moartea poate aduce nu doar durere, ci și un impuls de a reconstrui.

Recomand „Înapoi în Ghana” cititorilor care caută o lectură profundă, emoțională, care nu se ferește de complexitate și care vorbește sincer despre ceea ce înseamnă să-ți cauți rădăcinile într-o lume în continuă mișcare.

„Selasi scrie cu eleganța despre felul în care oamenii se îndepărtează unii de alții – soți de soții, frați de surori, părinți de copii – Entertainment Weekly