Recenzie „Studiul despre otravă” de Maria V. Snyder

Cartea „Studiul despre otravă” este scrisă de Maria V. Snyder și este primul volum din cele șapte cărți care fac parte din seria „Cronicile din Ixia”.

„Condamnată la moarte pentru crimă, Yelenei Zaltana i se oferă o șansă incredibilă: poate scăpa de executarea sentinței dacă acceptă să devină degustătoare. Astfel, va putea locui în palat, va avea parte de cele mai frumoase haine, dar va trebui să riște zilnic să moară în locul comandantului suprem din Ixia. Cum numai un prost ar refuza o astfel de ocazie, Yelena acceptă, doar pentru a descoperi, în curând, că pericolul otrăvirii reprezintă cea mai mică dintre problemele sale. Pentru că uneltitorii amenință să cucerească Ixia, iar Yelena a căpătat puteri magice pe care nu le poate controla deloc. Din nou, viața îi este în pericol, iar tânăra trebuie să ia niște hotărâri deloc ușoare. Numai că, de data aceasta, nu mai e deloc limpede care vor fi urmările…”

Cartea ne deschide ușa către o lume fascinantă cu personaje puternice, unde pericolul, magia, nesiguranța, suspansul și otrava sunt la ordinea zilei.

Cu prima pagină pe care o citim putem afla că protagonista acestei cărți, tânăra Yelena a fost condamnată la moarte prin eșafod, pentru uciderea fiul generalului Brazell: Reyad. Ceea ce este interesant și aflăm imediat atunci, este că, ea a fost crescută și educată de general, iar fapta comisă de ea lasă multe întrebări și suspiciuni.

Înainte de a fi trimisă la moarte, Yelena este scoasă din temniță în lanțuri și dusă într-un birou în fața mai-marele spionilor: Valek, cel însărcinat cu protecția comandantului suprem din Ixia, cel mai periculos om din întreg ținutul, un maestru în arta otrăvurilor și a luptelor.

Aflată în fața lui Valek, întrebată de crimă, Yelena nu contestă condamnarea (nici după ce a stat în beznă, legată în lanțuri, într-o temniță mizeră mai bine de un an de zile), dar nici nu îi oferă o explicație cât de mică cu privire la motivul pentru care l-a ucis pe fiul comandantului Brazell.

Împăcată cu idea că în câteva minute totul o să se termine, Yelenei i se oferă un târg, o propune din partea lui Valek și anume să devină noul degustător al comandantului suprem, Ambrose. Această poziție presupune degustarea mâncărurilor și a băuturilor ce urmează să fie servite comandantului suprem, pentru a se asigura că nimeni nu încearcă să-l otrăvească. Cu toate că riscul unei morți lente nu o încântă, fata acceptă această ofertă cu speranța că o să găsească un moment ideal pentru a evada și a pleca cât mai departe din Ixia.

Avându-l că profesor pe Valek, Yelena își începe studiul despre poțiuni și otrăvuri și despre cum le poate identifica atunci când sunt introduse în diverse mâncăruri sau băuturi.

Yelena realizează că pericolul otrăvirii prin degustate reprezintă cea mai mică dintre problemele ei. În timp ce învață să devină noul degustător, aceasta trebuie să se ferească de gărzile generalului Brazell (care nu acceptă ideea că asasina fiului său a rămas vie și i s-a oferit un astfel de post), inclusiv de slujitorii castelului care sunt prea interesați de ea.

Dacă nu era de ajuns, lucrurile se complică și mai mult în momentul în care o magiciană din sud devine interesată de Yelena, aceasta având două opțiuni pentru protagonista noastră: să i se alăture sau să o ucidă.

Că o informație pe care o s-o aflați din primele pagini ale cărții: în Ixia, magicienii au fost uciși la ordinul comandantului Ambrose, iar orice asociere a unei persoane cu magia îi aduce sfârșitul.

Și bineînțeles că nu se putea altfel: în sângele Yelenei zace o magie care începe ușor să-și facă simțită prezența, iar aceasta trebuie să învețe să o ascundă urgent în speranța să-și păstreze capul pe umeri.

Yelena este un personaj extrem de interesant și de bine conturat. Cu un trecut pe care îl aflăm treptat iar evoluția ei este de-a dreptul remarcabilă.

„- Oportunistă și vicleană, ador asta! a spus Valek și a izbucnit în râs.”

Nu vă dau amănunte despre toată acțiunea care se petrece în carte, dar vă pot garanta că este complexă, alertă și antrenantă.

Plină de acțiune, cartea „Studiul despre otravă” are de toate: secrete întunecate, interese ascunse, comploturi, adevăruri nespuse, trădări de unde te aștepți mai puțin dar și loialitate, prietenii adevărate, ba chiar și un pic de romantism, care după părerea mea este foarte frumos îmbinat.

Finalul este foarte interesant și lăsă calea deschisă pentru volumul doi unde o să ne mutăm cu toată acțiunea în Sitia.

O carte frumoasă, care m-a surprins. Am devorat cele 448 de pagini în doar trei zile, prea fascinată de poveste pentru a o lăsa din mână, pentru că până la urmă este unul din genurile mele preferate de cărți.

„Studiul despre otravă” a aparul la editura LedaEdge și o puteți comanda de aici.

 

Lasă un răspuns