Recenzie “Prieten imaginar” de Stephen Chbosky

Îmi era dor să spun de o carte ca este bună. Ei bine, “Prieten imaginar”, este o carte foarte, foarte bună! Un horror excelent! Romanul este atât de original, încât nu are termen de comparație. Cei nouă ani cât a durat scrierea lui se văd în suspansul impecabil construit, în ritmul alert și în intriga ingenioasă.

Cartea “Prieten imaginar” scrisă de Stephen Chbosky, începe într-un mod cu totul neașteptat și anume cu un avertisment: “Nu părăsi strada!”. Acest avertisment îi este adresat lui David Olson, în vârstă de 6 ani, care fuge din patul lui într-o noapte cu lună plină albastră și dispare în misterioasa pădure Mission Street din orașul Mill Grove. Nu mai este văzut de atunci …

Poveste continuă 50 de ani mai târziu când, hotărâtă și dispusă să-i ofere un viitor mai bun fiului ei, Christopher, Kate Reese fuge în toiul nopții din casa pe care o împarte cu iubitul ei abuziv. Cei doi se refugiază în micul oraș Mill Grove, lăsând în spate trecutul lor. Kate crede că acest oraș va fi un refugiu sigur. Există o singură autostradă care intră în oraș și o singură autostradă care iese din el. Nu ține cont de trecutul terifiant al locului sau de eforturile fiului ei de a se integra într-un colectiv nou la școală.

Christopher este un copil bun, dar este dislexic și se luptă cu răutățile colegilor săi de școală; Kate ajunge într-un impas din punct de vedere financiar: nu-și găsește un loc de muncă, acumulează facturi și locuiește cu fiul ei într-un motel.

După o zi dificilă la școală, în timp ce își așteaptă mama să vină să-l ia cu mașina, Christopher observă pe cer un nor imens despre care crede că “are dinți și un zâmbet fericit”. Băiatul urmărește acel nor în pădurea Mission Street și nu mai este văzut timp de șase zile. Aceste zile sunt decisive pentru restul romanului. Schimbă viața lui Christopher pentru totdeauna și afectează destinul întregii comunități.

Șase zile mai târziu, în toiul unei nopți, deshidratat și înfometat, el iese din pădure, la marginea unei șosele, unde este găsit de Mary Katherine. La spital, când este întrebat de șerif unde a stat atâtea zile și cum a ajuns în partea opusă a orașului, Christopher nu le poate da multe informații pentru că nu-și amintește, dar totuși le vorbește despre “omul amabil” care l-a ajutat și l-a condus la marginea pădurii.

Atunci când Christopher se întoarce la școală după o scurtă perioadă petrecută în spital, își dă seama că dislexia i-a dispărut, poate citi cursiv fără probleme și poate rezolva un test de matematică în câteva minute (ceea ce înainte nu era posibil). Totuși o durere de cap constantă nu-i da pace. Norocul pare să fi coborât asupra lui și a mamei sale. Kate joacă numerele pe care Christopher le-a pus ca răspuns la examenul de matematică și câștigă la loto. Își găsește un loc de muncă la un azil de bătrâni și cumpără o casă pentru ea și fiul ei. Pentru Kate, singură neliniște care încă o bântuie este că nu poate înțelege dispariția lui Christopher.

De la Halloween până la Crăciun, băiatul este hotărât să construiască în secret o casă magnifică în copac, completată cu un acoperiș, șindrilă, ferestre, o ușă roșie și o scară. Îi înrolează în această misiune și pe prietenii lui: Ed Special și pe frații Matt și Mike.

Ceea ce nu știu ceilalți băieți este că, micul Christopher se află într-o misiune, ghidat de “omul cel amabil” despre care susține că i-a salvat viața în pădure. De asemenea, el primește instrucțiuni prin intermediul unei pungi de plastic care este agățată de copacul unde trebuie să ridice căsuța. Dacă nu va finaliza sarcina până pe 25 decembrie, întregul oraș ar putea să moară.

Casă în copac acționează ca un portal către o versiune alternativă îngrozitoare a orașului. Aceasta este populată de monstruoși “oameni căsuțe-poștale” ai căror ochi și guri sunt cusute, de cerbi feroce care atacă la comandă, de copii cu gură cusută și de multe alte creaturi oribile, iar totul este supravegheat de o “doamnă șuierătoare”, care este grav arsă pe față și corp, și care păstrează captivă o versiune a “omului amabil”. Sarcina lui Christopher, crede el, este să-l elibereze cumva pe “omul cel amabil” și să o omoare pe vrăjitoare.

Tensiunea continuă să crească pe măsură ce încep să apară incidente deosebite în oraș. Totul se schimbă pentru toată lumea. Christopher dezvoltă o superputere care îi permite să audă gândurile altora. Kate descoperă legături misterioase. Șeriful este bântuit de trecut chiar și atunci când încearcă să descopere adevărul despre ceea ce s-a întâmplat cu Christopher. Întregul oraș începe să sufere boli misterioase. Până la sfârșit, orașul aproape că se va distruge singur, iar Christopher este prins fără să vrea într-un joc cu un conflict metafizic mult mai mare.

Nu sunt adepta cărților cu un număr mare de pagini. Dar când am aflat de “Prieten imaginar”, am știut că această carte este pentru mine. Drept urmare am devorat-o în trei zile. Vă spun sincer că nu m-am putut opri din citit. Cartea are de toate: acțiune, suspans, mister și întorsături de situație. Este un imens puzzle, iar autorul te invită să-l rezolvi alături de personajul principal.  Alt lucru care mi-a plăcut mult a fost că acțiunea este relatată din prisma mai multor personaje. Așa afli mai multe amănunte din viața fiecăruia și înțelegi mai bine cât de profund sunt înrădăcinate legăturile dintre oamenii acestui mic oraș.

V-am făcut curioși?

Ei bine, nu am povestit nici 5% din ceea ce se întâmplă. Restul dacă vreți să aflați vă invit să citiți cartea și la final să-mi spuneți părerea voastră.

Vă urez spor la citit și vă promit că nu o să regretați!

This Post Has One Comment

Lasă un răspuns