Recenzie „Biblioteca de la Miezul Nopții” de Matt Haig

La vârsta de treizeci și cinci de ani, Nora Seed se simte inutilă și este cuprinsă numai de regrete.

Ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi căsătorit cu logodnicul ei și nu l-ar fi părăsit cu două zile înainte de nuntă? Dar dacă ar fi rămas cu trupa pe care ea, fratele ei și prietenul lor Ravi au înființat-o? Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi continuat să se antreneze pentru înotul de performanță, ar fi mers la olimpiadă? Ar fi urmat-o pe cea mai bună prietenă a sa în Australia? Ar fi putut fi mai drăguță cu părinții ei? Dar dacă își urma visul din copilărie, ar fi devenit glaciolog?

Întrebările sunt multe, răspunsurile sunt complicate, remușcările imense.

Așa se face că Nora ajunge într-un punct al vieții când trăiește într-un apartament mic, demodat și trist, fratele ei nu este interesat de ea, bătrânul vecin de alături nu mai are nevoie de ajutorul ei, pisica ei iubită a murit și … a reușit să fie concediată. Pe scurt, nimeni nu mai are nevoie de ea. Așa că târziu într-o noapte, ea decide să-și pună capăt vieții, cu un pumn de pastile. Trist, nu?

Dar, în loc de moarte, Nora ajunge într-o bibliotecă. Din fericire, doamna bibliotecară Elm, este aici pentru a o întâmpina. Nu durează mult până când descoperă că se află în Biblioteca de la Miezul Nopții. Un loc magic, să-i spunem așa. Este o bibliotecă vastă cu un număr infinit de volume de cărți. Iar fiecare volum reprezintă o versiune a vieții sale în care a făcut alegeri diferite.

Posibilitățile sunt nenumărate. Există o Nora care a devenit vedetă rock, o alta care a câștigat medalii olimpice, o alta care este om de știință la bordul unei nave de cercetare; unele versiuni sunt mame, soții, orfane; faimoase sau nu. Tot ce trebuie să facă pentru a păși în acele vieți este să deschidă câte o carte.

Nora poate încerca orice viață dorește care are că scop eliberarea de regretele copleșitoare și găsirea unei vieți în care se simte confortabil. Iar dacă găsește o astfel de viață, poate să rămână în ea definitiv. Dar dificultatea cea mai mare constă în a decide care viață e cea potrivită.
Așa că Nora acceptă și deschide o carte cu o nouă versiune a vieții ei, apoi alta și apoi alta.

„A vrea” e un verb interesant. El sugerează o lipsă. Uneori, dacă suplinim acea lipsă cu altceva, dorința inițială dispare cu desăvârșire. Poate că problema ta ține de o lipsă, și nu de o dorință.

Ce vrea ea cu adevărat? Ce așteptări are? Și cel mai important va învăța să înfrunte lucrurile pe care le regretă cel mai mult? Căci, chiar dacă Nora întâmpină cu brațele deschise o nouă viață, regretele o trag întotdeauna înapoi și o împiedică să vadă ce caută cu adevărat!

După ce a trăit atât de multe vieți, așa multe versiuni diferite, va găsi oare viața cea mai potrivită pentru ea, va afla ce este fericirea reală? Pentru a afla, vă îndemn să citiți cartea!

Mi-a plăcut foarte mult conceptul cărții. Acela al teoriei mulți-universurilor sau al universurilor paralele, în care un nou univers înflorește din fiecare alegere și decizie pe care o facem. Este un concept frumos, chiar dacă autorul nu-l explică în profunzime.

Călătoria Norei e emoționantă și plină de lecții de viață minunate. Pentru că:

Singură cale de a învăța este să trăiești!

This Post Has One Comment

  1. Dobrișan Maria Ancuța

    Cartea o am în wishlist, dar Matt și stilul lui mă deprimă puțin și încerc să evit în luna decembrie genul acesta de lecturi. Mulțumesc pentru recomandare.

Lasă un răspuns