Suntem în anul 1959. Povestea începe cu un prolog și o scrisoare de la Ivy Jenkins adresată unei fete pe nume Elvira. Aceasta este prima dintre multele scrisori sfâșietoare pe care le vom citi în carte. Povestea din spatele personajului principal Ivy este dezvăluită treptat. Așa aflăm că a fost silită să meargă la Casa pentru mame și copii – St. Margaret din Sussex, pentru că a făcut „greșeala” de a rămâne însărcinată fiind necăsătorită. Familia ei nu a putut, de fapt nu a dorit să plătească taxa necesară, așa că Ivy a fost nevoită să rămână acolo pentru a achita datoria.

Povestea ne poartă și în anul 2017 unde o întâlnim pe Samantha Harper, o tânără jurnalistă, cu un potențial imens dar care se simte trecută cu vederea de șeful ei, primind doar subiecte anoste pentru a le studia. Locuiește separat de soțul ei, împreună cu Nana (bunica ei) și fiica ei Emma, în vârstă de 4 ani. Într-o zi Sam descoperă în mâinile bunicii o scrisoare de la Ivy. Bunica nu o lămurește, ba chiar evită orice explicație și așa Sam devine hotărâtă să afle ce secrete ascunde scrisoarea. Însă cu cât caută mai mult, ea descoperă că persoanele menționate în scrisori au avut parte de o moarte misterioasă.

Sam este trasă în această poveste tragică și descoperă o serie de decese inexplicabile care se învârt în jurul femeii din scrisoare și a copilului ei. Sam are foarte puțin timp la dispoziție să adune informațiile necesare pentru a afla adevărul și a dezlega misterul care încă sălășluiește în acea casă de mai bine de șaizeci de ani. Timpul este împotriva ei, deoarece St Margaret va fi demolată în câteva zile.

Autoarea Emily Gunnis trage un semnal de alarmă asupra cruzimii și brutalității acestor case, conduse de călugărițe. Cred că toți s-ar fi așteptat că în mod natural acestea să fie amabile și pline de compasiune, nu? Ei bine, uitați complet această idee. Majoritatea călugărițelor de la Sf. Margaret sunt crude și sadice, fără pic de umanitate sau compasiune în ele.

Bineînțeles, călugărițele nu ar fi putut continua cu practicile lor crude fără colaborarea altora. Este posibil că familiile să fi fost înșelate cu privire la realitatea trimiterii fiicelor lor în astfel de locuri, dar medicii, preoții, agențiile de adopție și altele asemenea știau exact în ce fel de loc mergeau aceste fete.

Scrisorile fac din această carte o lectură cu un puternic impact emoțional. Veți simți stigmatul din jurul mamelor necăsătorite, veți simțiți durerea lui Ivy, frica și dragostea ei pentru un copil pe care nu i se va permite niciodată să îl păstreze. Este greu de crezut că acele călugărițele care teoretic erau acolo pentru a sprijini mamele necăsătorite, în realitate erau deosebit de crude, pedepsindu-le pentru „păcatele” lor, atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere psihic.

Fetița din scrisoare este un debut uimitor al autoarei Emily Gunnis. În mod clar scriitoarea s-a documentat foarte mult și are cunoștințe istorice. Așa a fost țesută fără probleme o poveste fictivă inspirată din fapte reale. Firul poveștii alternează din trecut în prezent și invers, implică diverse personaje pe o perioadă de 60 de ani.

Ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit este modul în care povestea lui Ivy este spusă în principal prin scrisorile ei. Ivy este un personaj foarte captivant pentru care am simțit multă compasiune și neputință cu privire la povestea ei.

În același timp m-am întrebat: Oare ce legătură are Sam cu Ivy?

Dacă v-am făcut curioși vă invit să aflați deznodământul citind această carte. Nu veți fi dezamăgiți, asta pot să vă asigur. Așa că va urez spor la lectură și aștept și părerea voastră.