Recenzie „Ziua a șaptea” de Yu Hua

Romanul lui Yu Hua „Ziua a șaptea” este o poveste fabulistă , o alegorie politică, despre viață și moarte – trăită în haosul unei Chine moderne într-o continuă schimbare.

Autorul își spune povestea prin intermediul personajul Yang Fei care ajuns la vârsta de mijloc, viața îi este curmată în mod neașteptat, într-o zi în care încerca să deslușească misterul dispariției tatălui său bătrân și bolnav, dar și să afle amănunte despre moartea recentă a fostei sale soții.

Năucit și fără să-și amintească ce a pățit, Yang Fei se găsește pe strada din apropierea locuinței sale. Acesta alege să se întoarcă în apartamentul său. Ajuns în față ușii, observă o notificare a salonului funerar, care îl instruiește că trebuie să se prezinte la propria înmormântare.

Yang Fei se curăță, se îmbracă cu haine adecvate, apoi adaugă o banderolă neagră pe mână pentru că:

„Brusc, m-am simțit nespus de singur și neajutorat, căci nimeni n-avea să poarte doliu pentru mine. Tot ce puteam face era să-mi port eu singur doliu.”

Cum nu are un loc pentru odihna veșnică și nici pe cineva care să se ocupe de întreg ritualul funerar, când îi vine rândul la incinerare, Yang Fei alege să rămână așezat pe scaunul de plastic și să nu meargă mai departe.

Sufletul lui zăbovește pe pământ vreme de șapte zile, – prilej pentru a-și rememora diverse episoade din trecut şi a-i reîntâlni pe cei care făcuseră parte din universul său.

La un moment dat, Yang Fei ajunge în „locul celor neînmormântați”, un fel de așezare unde „colindau peste tot figurile celor care nu aveau morminte”, unde „frunzele erau în formă de inimă” și unde „mulți oameni rătăcesc înainte și înapoi”. Yang Fei bântuie locul, în căutarea tatălui său dispărut – despre care presupune că a murit și nu a fost incinerat.

Între căutarea tatălui său și întâlnirile sale cu cei morți recent și care nu au fost încă îngropați, aflăm despre viața lui Yang Fei – povestea nașterii sale incredibile la bordul unui tren în mișcare și a copilăriei sale că fiu adoptiv al unui tată tânăr și singur. Mai aflăm apoi despre curtarea și căsătoria cu o femeie pe care o iubea nespus de mult dar pentru care ajunge să-și dea seama că „pur și simplu el nu se simțea suficient de bun pentru ea”.

„Ziua a șaptea” are o structură ușor complexă care poate solicita puțin mai mult atenția cititorului. În acest roman subțire, există elemente ale suprarealistului, fantasticului și absurdului.

Călătoria lui Yang Fei între cele două lumi dezvăluie, uneori cu umor negru, alteori cu violență, absurdul existenței în societatea chineză, marcată de nedreptate, suferință, corupție și lipsă de empatie.

Yang Fei dă peste câțiva cunoscuți din țara celor vii – o familie ucisă de o demolare comandată de autorități, o fată care se sinucide pentru că vrea cel mai recent iPhone de la iubitul ei, protestatari uciși opunându-se unei retrocedări de terenuri.

Aceste povești s-ar putea să pară puțin suprarealiste, dar reprezintă o realitate din ce în ce mai importantă a Chinei moderne: lăcomia lipsită de empatie, urcarea vicioasă pe scară socială, nepotismul etc.

Yu Hua nu se îndepărtează de asprimea Chinei moderne – dar evidențiază și umanitatea și bunătatea oamenilor obișnuiți, micile lor lupte de zi cu zi și refuzul lor de a se pleca în fața dictaturii guvernului.

Astfel autorul evidențiază legăturile sufleteşti profunde, ţesute între personajele acestui roman zguduitor, din paginile căruia transpare, ca de altfel din întreaga operă a lui Yu Hua, o extraordinară forță emoțională.

 

Lasă un răspuns