[…] Praf și particule, unele nu mai mari decât un grăunte de nisip, se dezintegrează în timp ce trec prin atmosfera pământului. Ceva atât de mic poate crea o străfulgerare de lumină puternică. Pare o minune. Ceva nepământean. Stele căzătoare. Nu-i de mirare ca oamenii își pun dorințe când le vad. Și deși știu că, de fapt, nu sunt stele și că dorințele puse în fața lor nu au niciun rost, văd dârele albe trecând rapid pe deasupra munților și îmi pun o dorință. Îmi pun o dorință cu toată puterea mea. […]

„Cu ochii în stele” o urmărește pe Zorie Everhart, o liceană fascinată de tot ce are legătură cu astronomia și a cărei viață este dictată de o nevoie constantă de organizare: totul din viața ei – de la activitățile zilnice până la modul în care este pavată calea ei spre viitorul loc de muncă – este planificat cu detalii minuțioase. În cazul în care lucrurile nu merg conform planului, anxietatea o copleșește.

Eu cred în programe, rutină și calendare acoperite cu bandă washi, liste pe puncte în agende cu hârtie milimetrică și-n planuri bine puse la punct. Genul acela de planuri care nu o iau razna, pentru ca sunt minuțios alcătuite cu atenție la toate posibilitățile și rezultatele. Fără improvizări, fără lucruri făcute pe ureche. Aşa au loc dezastrele.

Filozofia lui Zorie este în mod constant pusă la zid de acțiunile fiecărui personaj pe care îl întâlnește, toate urmând aceeași variație a mesajului mamei ei: „Nu fiți prudenți, fiți atenți!”.

Cu toate acestea, bazele convingerilor lui Zorie sunt zguduite într-o vară după ce numeroase evenimente îi perturbă stilul de viață organizat: prietena ei bogată Reagan a invitat-o să meargă într-o excursie de glamping, una dintre numeroasele activități în aer liber care nu au legătură cu astronomia, la care Zorie ezită să participe; descoperă un secret despre tatăl ei care amenință să-i destrame familia; iar fostul ei cel mai bun prieten și actualul dușman de moarte: Lennon Mackenzie, pe care Zorie a încercat să-l evite în ultimul timp, însoțește grupul în excursia de glamping.

Ce ar putea merge mai prost de atât?

Ei bine, speranțele lui Zorie de a încerca să se destindă și să se integreze în grupul de adolescenți îi sunt distruse atunci când lucrurile iau o întorsătură neașteptată, iar gașca cu care plecase în excursie o abandonează în inima munților cu singura persoană de care se temea: Lennon.

Singuri, doar ei doi, neavându-se decât unul pe celălalt, nu le rămâne altceva de făcut decât să interacționeze, la început prin împunsături și glume, în timp ce încearcă să ajungă într-un loc în care să se simtă în siguranță.

Și pe măsură ce se afundă tot mai mult în ținutul accidentat al Californiei de Nord, ies la suprafață secrete și sentimente profunde. Dar oare conexiunea reaprinsă dintre Zorie și Lennon poate supraviețui în lumea reală? Sau a fost doar un rezultat al aerului proaspăt al naturii și al magiei stelelor sclipitoare?

Mi-a plăcut foarte mult să citesc și despre celelalte personaje și despre modul în care fiecare a prins viață în text. În timp ce povestea se concentrează exclusiv pe Zorie, am constatat că s-a acordat o atenție amplă personalităților fiecărui personaj secundar, de la Reagan la mamele lui Lennon: Mac și Sunny. Autoarea face o treabă minunată descriind modul în care relațiile acestor personaje cu Zorie, oricât de tensionate sau strânse ar fi , o pot afecta.

Mai mult decât atât, fiecare personaj este foarte bine conturat, într-o descriere realistă a modului în care sunt oamenii în general; au existat o mulțime de momente în care fiecare personaj, inclusiv Zorie și Lennon, nu numai că și-au afișat calitățile, ci și defectele. Iar asta face povestea și mai realistă.

Un alt lucru pe care l-am adorat la această carte au fost desenele și hărțile – sunt absolut MI-NU-NA-TE. O să vă îndrăgostiți de ele.

„Cu ochii în stele” este un roman de dragoste despre doi foarte buni prieteni, a căror relație de prietenie se transformă într-o suavă și surprinzătoare poveste de iubire.

O hartă a noastră. A durat ani întregi s-o facă, e dezordonată și încurcată, o parte din ea e chiar tragică. Dar nu aș schimba traseul, pentru că l-am parcurs împreună, chiar și atunci când am fost despărțiți. Și cea mai tare parte e ca e neterminat. Nesiguranța nu e mereu un lucru rău. Uneori, poate avea un potențial extraordinar.

„Cu ochii în stele” are 392 de pagini, a apărut la editura Rao și o puteți comanda de aici.