La începutul cărții, Julie, se află într-un moment de cotitură în viața ei: în doar câteva luni își pierde tatăl, apoi iubitul, și în cele din urmă o altă persoană pe care a adorat-o dintotdeauna dispare din viaţa ei. La doar 32 de ani, ajunge să se creadă învinsă și se resemnează trăind singură.

Dar lucrurile iau o turnură surprinzătoare când, obosită să se mai ghemuiască pe canapeaua bunei ei prietene Marion, Julie pleacă din Paris pentru a accepta o slujbă neînsemnată în orășelul ei natal la o casă de bătrâni. Psiholog de profesie, speră să găsească liniștea necesară pentru a o ajuta să se reconstruiască, să ia o pauză și să facă un bilanț al așteptărilor ei. Foarte curând ajunge să descopere că locatarii și locatarele din Tamarisca, faimoasa casă de bătrâni, o fac să-și reevalueze tot trecutul și să privească altfel viitorul.

aaa

O lecție de viață

Nu vă lăsați păcăliți de titlul acestui roman – va fi cu adevărat o minunată lecție de viață. Această imersiune a unui psiholog într-o casă de bătrâni promite inițial să fie compromisă. Julie are inima zdrobită și nu-i plac în mod deosebit bătrânii, asociindu-i cu niște dromadere. Cu toate acestea, fie că este vorba de bunicul farsor sau „gașca de bunicuțe”, la un moment dat, toți vor avea ce să o învețe. Multitudinea de personaje permite cititorului să alterneze între dialoguri emoționante, amuzante sau profunde.

Julie redescoperă treptat viața, schimbându-și viziunea asupra priorităților și o vedem evoluând de-a lungul paginilor. Povestea devine din ce în ce mai drăguță. Problema morții, bătrânețea, boala, singurătatea, alegerile sunt evocate și prin viețile rezidenților dar și prin descoperirea trecutului lor. Dragostea, cuplul, fac și ele parte de asemenea din viața rezidenților care încearcă să găsească un echilibru.

„Daca bătrânețea ar fi plăcută, nimeni nu ar mai vrea să se termine. Faptul că e aşa de grea ne face să ne agățăm mai puțin de existență. Bătrânețea a fost inventată ca să te desprinzi de viață.”

aaa

Julie și echipa de la Tamarisca

Mi-a plăcut Julie cu tot cu stângăcia, greșelile și fricile ei, pentru că îți dă un aer autentic. Viziunea ei asupra vieții este tandră și amuzantă în același timp. Ea ajunge să fie susținută de o galerie de personaje secundare adorabile: gașca de bunicuțe (Maryline, Louise, Elisabeth), Pierre, Gustave dar și colegii săi Marine și Greg.

Îmi place că Julie este personajul principal, dar multe alte personaje sunt la fel de importante. Nu este vorba doar despre ea. Prietenia dintre Julia și colegii ei, Marine și Greg, dintre rezidenți, problema legăturii între generații, a experienței, a îndoielilor sunt de fapt în centrul poveștii.

aaa
Un roman care te face să te simți bine

Relatare a unei întâlniri fantastice între cei care au o viată de povestit și cei care au toată viaţa înainte, romanul „O să-nțelegi când o să fii mai mare” poartă toate mărcile stilului care a consacrat-o pe Virginie Grimaldi: umor, personaje de care te atașezi și o profundă umanitate. Când închizi romanul, rămâi cu nostalgia unei cărți bune și pofta de a te delecta cu micile și marile plăceri pe care le oferă viaţa.

Să ne înţelegem, acesta nu este un roman trist, ci dimpotrivă, pentru că până la urmă în această casă de bătrâni, viața este mult mai frumoasă decât se lasă să pară. Scrierea autoarei este amuzantă, emoționantă și, mai presus de toate, foarte precisă. Ea țese portrete frumoase ale personajelor, vii și care trezesc amintiri.

De asemenea, pune sub semnul întrebării prioritățile în viață, faptul de a accepta să trăiești în continuare chiar și atunci când eşti cu totul dezarmat atât fizic cât și psihic. Ea reușește să ne facă să uităm micile noastre griji, făcându-ne să râdem și emoționându-ne.

„Viața este scurtă, băiete, și avem doar una, nu trebuie să acorzi timp lucrurilor care nu merită cu adevărat asta.”

aaa

Un final neașteptat

Autoarea mai are la final câteva mici surprize rezervate pentru cititori, surprize care m-au făcut să zâmbesc pentru că a fost emoționant și neașteptat în același timp.

aaa

Ca de obicei cu Virginie Grimaldi, zâmbim mult, apoi ne întristăm puțin, ca după două rânduri mai târziu, să râdem din nou… un adevărat carusel de emoții, nu altceva. De asemenea vă recomand ale două romane scrise de această autoare care vă vor aduce emoții de neuitat: Era și timpul să aprind iar stelele și Parfumul fericirii e mai puternic când plouă.

aaa

Cartea „O să-nțelegi când o să fii mai mare”, are 400 pagini, a apărute la editura Univers și o puteți achiziționa de aici.