„[…] în aparență, totul era desăvârșit. Deseori, privind în jur, la cunoscuții mei și la familiile lângă care crescusem, cu averea și hainele lor de firmă, mi se părea că văd un strat de vopsea, folosit ca să acopere lemnăria putredă. Existau destule fapte întunecate și caractere urâte în Thunder Bay, dar cine se sinchisește ca să dărâme casa, atâta timp cât arată frumos?”

De curând am făcut un pariu cu mine. Am zis că trebuie să încerc să citesc măcar o dată o carte Dark-Romance. Așa că atunci când am prins o ofertă online, romanul lui Penelope Douglas a ajuns la mine în bibliotecă. Sinceră să fiu am auzit, și nu exagerez, toate tipurile de păreri despre această carte. Dar asta nu m-a descurajat în încercarea mea. Într-o seară mi-am luat inima în dinți și am început să o citesc.

Erika

Mi s-a spus că visele ar fi dorințele inimilor noastre. Cu toate astea, coșmarurile mele s-au transformat în obsesia mea. Numele lui e Michael Crist. Fratele mai mare al partenerului meu e ca filmul ăla de groază la care te uiți printre degete. E chipeș, puternic și total înfricoșător. Starul echipei de baschet a facultății lui, acum ajuns la profesioniști, e mai preocupat de praful de pe pantofii săi decât de mine. Eu însă l-am remarcat. L-am văzut. L-am auzit. Lucrurile pe care le făcea, faptele pe care le ascundea. Ani de-a rândul am stat cu sufletul la gură, neputând să-l ignor. Acum am terminat liceul și am mers la departe la facultate, dar n-am încetat să fiu cu ochii pe Michael. E rău, iar lucrurile urâte pe care le-am văzut nu mai pot rămâne închise în mintea mea. Pentru că, în sfârșit, m-a observat și el.

Michael

O cheamă Erika Fane, dar toată lumea îi spune Rika. Partenera fratelui meu a crescut în casa noastră și e mereu prezentă la masa de seară. Își lasă ochii în jos când intru eu îmi fac apariția într-o cameră și încremenește când mă apropii. Simt mereu frica revărsându-se din ea și, chiar dacă nu i-am avut trupul, știu că-i am în stăpânire mintea. Și, oricum, asta e tot ce vreau, de fapt. Asta până când fratele meu pleacă la școala militară, iar pe Rika o găsesc la facultate, singură. În orașul meu. Fără apărare. Ocazia e prea frumoasă ca să fie adevărată, la fel și sincronizarea. Pentru că, vedeți voi, acum trei ani i-a vârât în închisoare pe câțiva dintre prietenii mei din liceu, iar acum ei sunt liberi. Noi am așteptat. Am avut răbdare. Iar acum, absolut toate coșmarurile ei vor deveni realitate.

aaa

De ce am ales această carte?

Mi-a plăcut și m-a intrigat descrierea de pe spate. Mi-am zis că o să am parte și de puțin mister, nu doar romance. Părerea mea despre acest roman e puțin ciudată pentru că atunci când am terminat de citit nu mi-am dat seama dacă mi-a plăcut sau nu. Am avut sentimente amestecate și am să vă spun și de ce.

aaa

Ce mi-a plăcut

✅️ Mi-a plăcut că nu am avut parte de o acțiune tipică. Autoarea și-a dat silința să avem scene la limită, suspans, mister și întorsături de situație interesante.

✅️ Am apreciat că personajele nu au fost simple, cu fiecare pagină pe care o citești ajungi să cunoști povestea complexă din spatele fiecăruia.

✅️ Fiind o carte Dark-Romance 18+, mă așteptam la scene picante, dar îmi era frică cum or să fie traduse din engleză (să nu pară prea ciudate). Dar nu a fost cazul – jos pălăria pentru traducător.

aaa

Ce nu mi-a plăcut

❌️ De obicei empatizez cu majoritatea personajelor, dar aici am avut o problemă cu Erika încă de la început. Mi s-a părut că e prea ușor influențabilă, nu are respect de sine și se schimbă după cum „bate vântul”. Se comportă ca un cățeluș în jurul lui Michael. Mai mult de jumătate din carte mă gândeam doar că ea suferă de Sindromul Stockholm*.
*Sindromul Stockholm – presupune formarea unor legături emoționale paradoxale între două persoane, dintre care una este abuzatorul, iar cealaltă este victima.

❌️ Cartea aceasta nu a fost un Dark-Romance (nici măcar despre o dragoste nu a fost vorba). Rika a fost hățuită, maltratată și abuzată fizic și psihic. Unii cititori ar putea spune că ea și-a dat consimțământul aproape în 90% din situații… Hmm, nu știu ce să spun despre asta. Tot abuz se numește și nu sunt de acord cu astfel de teme în cărți.

❌️ Un alt aspect care nu mi-a plăcut: unele scene sunt mult-mult prea exagerate.

aaa

Concluzii

Din punctul meu de vedere povestea a fluctuat între acțiune bună dar și (din păcate) multă acțiune mai puțin bună, de unde a și intervenit sentimentul de confuzie la sfârșit. Aceasta este părerea mea despre carte, dar sunt convinsă că alți cititori pot avea opinii opuse față de ale mele… pentru că altfel romanul nu ar fi ajuns un Bestseller.

Romanul „Corupt” este scris de Penelope Douglas, are 494 de pagini, a fost tipărit la editura Epica și îl puteți comanda de aici.