Povestea noastră ar putea fi una obișnuită. Este o istorie despre o fetiţă aflată în pragul verii. Mai sunt câteva zile până când se închid școlile și începe vacanța. Sigur va fi cea mai grozavă vară, nu se îndoia de acest lucru. O vom însoți pe micuța Ana și vom privi prin ochii unui copil, un București la început de secol, care freamătă în apropierea unui eveniment cu totul inedit: deschiderea marii expoziții de pe Dealul Filaret.

Viaţa în București este, în ciuda atâtor noutăți apărute, una destul de simplă. Se scurge tihnit, în clădiri cu un etaj, cel mult două, cu zgomot de birjă și strigăte de vânzători ambulanți. Desigur, nu este vorba aici despre bulevardele mari, acelea sunt ale altui timp. Cartierele sunt tăcute, somnoroase parcă, aşa cum este cel în care se află școala de fete. Diminețile se umplu de pași și zvon de glasuri. Curând, pacea acoperă străzile, picurate cu sunetul dulce al unui pian aflat lângă o fereastră deschisă. În răstimpuri se aude clopotul tramvaiului cu cai, trecând și dânsul fără grabă. Noaptea se topește în felinarele cu gaz, răzlețite în fața unei case cu taine.

Mi-a făcut mare plăcere să o cunosc pe micuța Ana Demetriade. O fetiţă dulce și inocentă, curioasă din fire și care pune sub semnul întrebării orice mișcă. Alături de ea vom intra într-o minunată poveste de vară. Ne vom trezi în casa de pe strada Salcâmilor, o vom însoți pe Ana la școala de fete, ne vom plimba pe Calea Victoriei, unde ne așteaptă o limonadă rece la o terasă sau poate o prăjitură la cofetăria Riegler; iar apoi vom face o vizită și la librăria Sosec, pentru că micuței Ana îi plac poveştile…

Domnul Vasiliu este vânzătorul de cărți și de povești. Fără să-și dea seama, au devenit cei mai buni prieteni. Un motiv destul de bun ar fi putut să pornească din felul asemănător în care el și Ana se purtau cu poveştile. […] Ana a învăţat multe lucruri de la dansul. […] Prăvăliile cu cărți, domnișoară Ana, au un parfum fără egal. Trebuie să tragi bine aer în piept ca să-l simți. E vraja lor, țesută anume să te aducă acolo. Aşa-i că am dreptate? zâmbea el blând.

Dar cel mai important vom participa alături de Ana la remarcabila deschidere a Expoziției din Dealul Filaret. Ce altceva poate fi mai frumos de atât? Hmm… vă dau un indiciu: să întâlnești o prințesă adevărată. Dar cum s-a putut întâmpla un lucru aşa surprinzător? Păi…

În ziua deschiderii expoziției, trăsurile vor pleca de la Palat și vor trece prin fața școlii noastre în drum spre Dealul Filaret. Hotărârea este să se oprească aici pentru o ceremonie scurtă. Aşa cum se cuvine vom oferi două buchete de flori, unul pentru doamna Elisabeta și celălalt pentru prințesa Maria. Două dintre elevele noastre vor face acest lucru în numele tuturor. […] Ana Demetriade va merge cu al doilea buchet și cu un cuvânt de întâmpinare la cea dea doua trăsură.

Micuța Ana ne va împărtăși gândurile și emoțiile ei atunci când va trebui să o întâlnească pe prințesă. Și să nu uităm că fetiței îi place să povestească orice întâmplare cu lux de amănunte. Dar totuși, cât de greu poate fi să vorbești cu o prințesă? Ori cu o regină? se întrebă neliniștită Ana, trecându-și măna peste obrazul încins.

Poate nu este chiar aşa de complicat, îşi dădu curaj singură. Sau, mai bine spus, nu trebuia să fie un lucru dificil. Văzuse fotografia prințesei Maria în tot felul de locuri, sigur o va recunoaște imediat. Bine, asta nu rezolva lucrurile de la sine, rămânea încă să se dumirească ce trebuia să facă și, mai ales, ce trebuia să spună. Necazul cu astfel de persoane este că îți dau impresia că trăiesc foarte departe, sigur în alt timp. Nu te aștepți să apară de după colțul străzii pe care se află școala ta, cu atât mai puțin să vorbească deodată cu tine. Ce îi spusese, dar, doamna Șerbănescu că avea de făcut?

Unele cărți au darul de a te purta în timpuri și locuri de poveste. Așa că vă invit să pășiți alături de Ana într-o aventură de vară cu totul specială.

Ce mi-a plăcut la această carte?

• Felul în care autoarea a ales să spună povestea, și anume prin ochii unei fetițe atât de carismatice precum este Ana.
• De asemenea am adorat faptul ca „Ana și cele 1906 povești” este de fapt un buchet de povestiri care se întrepătrund. Avem o lume întreagă de personaje care orbitează în jurul micuței și astfel aflam mici întâmplări despre fiecare.
• Faptul că trăiesc în același oraș în care se petrece acțiunea din carte, m-a făcut să am numeroase trăiri și imaginația mea să zboare și mai mult. Pe tot parcursul cărții când mă plimbam cu Ana prin diferite locuri din București, nu încetam să nu fac comparații între ceea ce se povestește și cum arată locul acela în zilele noastre. A fost chiar drăguț acest joc de imaginație.
• Această lectură este una ușoară și ți-o poți face cadou într-o după-amiază de weekend (mai ales că acum a venit și primăvara). Este potrivită atât pentru copii cât și pentru adulți. Cartea are darul de a te binedispuse încă din primele pagini.
• Bonus: imaginile pe care autoarea a ales să le adauge la fiecare capitol: sunt foarte frumoase!!.. și tot pe această cale aș vrea să le mulțumesc autoarei și editurii Aramis pentru că mi-au oferit șansa de a avea această lectură și a vă spune părerea despre ea.

Unele întâmplări devin foarte uşor amintiri. Nu este nevoie să treacă mult timp să le așezăm acolo. Găsim lesne cuvinte și senzații ce ne fac să le atingem din nou. Întunericul topit al nopții ce abia începea a pus lucrurile în ordinea cuvenită. O poveste începută într-o dimineață de vară timidă, se cuvine a se încheia într-o noapte fierbinte aprinsă deopotrivă de bucurii și neliniști. Iar o trăsură cu alunecări moi este un loc cât se poate de bun pentru a sfârși o zi fără de sfârșit.

„Ana și cele 1906 povești” este scrisă de autoarea Iulia Negroiu, are 320 de pagini, a apărut la editura Aramis și o puteți achiziționa de aici.