Când l-am întâlnit prima oară pe Omul Ilustrat era o după-amiază caldă de septembrie. Mergeam pe un drum asfaltat, fiind ultima etapă a unui tur de două săptămâni de plimbări prin Wisconsin. Atunci nu știam că e ilustrat, știam doar că era înalt, cândva musculos, dar acum dintr-un motiv sau altul, începuse să se îngrașe. Îmi amintesc că avea brațele lungi și mâinile groase, însă capul lui, așezat pe corpul lui masiv, avea fața ca aceea a unui copil.

Cum să-i descriu Ilustrațiile? Dacă El Greco ar fi pictat în perioada lui de glorie miniaturi nu mai mari decât palma, foarte detaliate, folosind toate culorile lui sulfuroase, cu elongația şi anatomia caracteristice, probabil ar fi folosit corpul acestui bărbat pentru arta lui. Culorile ardeau în trei dimensiuni. Erau ferestre ce dădeau spre realitatea incandescentă. Aici, adunate pe un singur zid, se aflau cele mai rafinate imagini din univers. Omul era o galerie ambulantă de comori. Nu era opera cuiva care făcea tatuaje ieftine, în trei culori, la bâlciuri, duhnind a whisky. Era capodopera unui geniu în viață. Era vibrantă, limpede şi minunată.

– O, da, a spus Omul Ilustrat. Aşa sunt de mândru de Ilustrațiile mele că-mi vine să le dau foc. Am încercat să le răzuiesc cu șmirghelul, să le scot cu acid, cu un cuțit…

De când eşti Ilustrat?

– În 1900, când aveam douăzeci de ani şi lucram la un carnaval, mi-am rupt piciorul. Lucrul ăsta m-a scos din circulaţie şi trebuia să fac ceva ca să nu-mi pierd numărul, aşa că m-am hotărât să mă tatuez.

Dar cine te-a tatuat? Ce s-a întâmplat cu artistul?

– S-a întors în viitor. Vorbesc serios. Era o bătrână care trăia într-o căsuță din mijlocul Wisconsinului, pe aici pe undeva, nu departe de unde suntem acum. O vrăjitoare care părea că are când o mie de ani, când douăzeci de ani, şi spunea că poate călători în timp. Am râs. Acum am mai multă minte.

Cum ai ajuns s-o cunoști?

Mi-a povestit. Îi văzuse anunțul pe marginea drumului: „ILUSTRAȚII PE PIELE! O ilustrație în loc de un tatuaj! Artistic!” Aşa că stătuse treaz toată noaptea, în timp ce acele ei magice îl înțepau fie ca niște viespi, fie delicat, ca nişte albine. Dimineața arăta ca un om care căzuse într-o tiparniță cu douăzeci de culori şi fusese scuipat afară, strălucitor şi colorat.

– Am căutat-o vară de vară, timp de cincizeci de ani, a spus el, ridicându-şi mâinile. Când o să dau de ea, o omor.

aaa

În noaptea când l-am cunoscut pe Omul Ilustrat, l-am privit în timp ce dormea. Imaginile se mișcau, fiecare pe rând, câte un minut sau două. Acolo, sub lumina lunii, pe fundalul clinchetului abia auzit al gândurilor şi al vocilor îndepărtate ale mării, toate acele scene păreau să se desfășoare sub ochii tăi. Greu de spus dacă a durat o oră sau trei până când s-au sfârșit. Știu numai că rămăsesem fascinat şi nu mă mișcasem cât timp stelele se rotiseră pe cer.

Optsprezece ilustrații, optsprezece povești. Le-am numărat una câte una. La început, ochii mi s-au oprit pe una dintre scene: o casă mare, în care erau doi oameni. Am văzut zborul vulturilor pe un cer de carne înflăcărat, am văzut lei galbeni şi am auzit voci. Prima Ilustrație a fremătat şi a prins viață…

aaa

Romanul reunește optsprezece povești în care fantasticul și science-fictionul se împletesc cu umorul negru, fatalismul și macabrul. În deschiderea cărții, naratorul relatează prima lui întâlnire cu Omul Ilustrat – un personaj fantastic, ale cărui tatuaje prind viată atunci când sunt privite, fiecare spunând o poveste diferită.

Cititorul este indirect invitat să privească imaginile și să asiste la „punerea lor în scenă” – un pretext pentru Bradbury pentru a explora natura umanității și a relațiilor interumane în contextul abolirii barierelor temporale și spațiale. Autorul nu ezită să se amuze de personajele sale, să le arate defectele și limitele și să le demaște naivitatea.

aaa

Favoritele mele au fost:

• Exilații

Numeroase opere de literatură sunt interzise și arse pe Pământ. Autorii decedați ai acestor cărți trăiesc într-un fel de viață de apoi pe Marte. Deși sunt morți, ei sunt încă vulnerabili, în sensul că atunci când toate lucrările unui autor sunt distruse, autorul dispare definitiv. Autorii realizează că oamenii de pe Pământ vor să vină pe Marte, aşa că se pregătesc pentru răzbunarea mult dorită.

• Orașul

Nişte expeditori de pe Pământ aterizează cu nava lor pe o planetă neexploatată și găsește un oraș aparent gol. Pe măsură ce oamenii încep să exploreze, își dau seama că orașul nu este atât de gol pe cât pare. Orașul aștepta sosirea oamenilor, fiind proiectat de o civilizație de mult dispărută pentru a se răzbuna asupra pământenilor.

• Caleidoscop

Echipajul unei nave spațiale plutește neputincios prin spațiu după defecțiunile navei. Povestea descrie gândurile și conversațiile finale ale membrilor echipajului în timp ce se confruntă cu moartea. Naratorul reflectă cu amărăciune asupra vieții sale și simte că nu a realizat nimic valoros. Gândul lui final este dorința ca viața lui să merite măcar ceva pentru altcineva.

• Omul

Exploratorii spațiului găsesc o planetă în care populația este într-o stare de fericire. Aceştia se întreabă ce eveniment important le-ar fi putut umbri sosirea.

Omul Ilustrat al lui Ray Bradbury este o îmbinare caleidoscopică de magie, imaginație și adevăr.